Un mic circuit cultural pe Calea Victoriei

Itinerar : Biblioteca Centrală Universitară – Ateneul Român – Muzeul Naţional de Artă – Green Hours Jazz Cafe

Aventura în marele Bucureşti – trei dintr-o lovitură

de Mihalache Beatrice (elevă la Şcoala nr. 148)

La plecare am fost un pic confuză. Nu eram lamurită care va fi următoarea călătorie, unde vom merge şi ce vom vizita. Într-un final am ajuns în primul loc: Biblioteca Centrală Universitară. Acolo am admirat tablourile pictorului Minu Movilă, născut în 1956 în judeţul Neamţ.

Următorul loc de vizitat a fost Ateneul Român. Bănuiesc că aţi auzit cu toţii de acesta, mai ales după sloganul sub care a fost construit: “Un leu pentru ateneu”. Somptuoasa clădire a fost vizitată de către noi, inclusiv sala de concerte.

Al treilea loc de vizitat a fost Muzeul Naţional de Artă. Prima parte cuprinde icoane ce datau de peste 500 de ani şi alte obiecte antice. A doua parte a muzeului a constat în numeroase tablouri realizate de diferiţi pictori renumiţi.

Ultimul popas l-am facut la o terasă unde suntem şi acum, scriind fiecare impresii despre locurile vizitate. A fost o experienţă frumoasă şi recomand tuturor vizitarea expozitiei din incinta Bibliotecii, vizitarea Ateneului şi a muzeului.

Micul muzeu de artă mare

de Cristina Trofin ( elevă la Şcoala nr. 148)

Astăzi, pe data de 2 septembrie 2010, la ora 13:00 ne-am întâlnit din nou cu cei de la Komunitas. Am vizitat “Biblioteca Universitară”, unde am văzut expoziţia unui pictor amator. Apoi am vizitat “Ateneul Român”, unde am văzut sala de spectacol, iar pe peretele din sala era pictată toata istoria de 2000 de ani.

După un timp am vizitat “Galeria de Arta”, care m-a impresionat cel mai mult, pentru că bijuteriile văzute îţi luau ochii. Cerceii cu diamante te făceau să te visezi prinţesă, iar inelele te făceau să crezi că erai soţie de împărat. Cărţile vechi şi mari cu fir de aur sau argint erau excepţionale, iar picturile realizate de pictori mari erau de vis.

Cea mai frumoasă călătorie ne-a făcut uimiţi de lucrurile mici făcute de artişti mari.

Vizită încântătoare într-un loc încântător

de Arnăutu Diana

Vizita la Biblioteca Centrală Universitară a fost o vizită mai mult decât plăcută. Înăuntrul acesteia am intrat într-o sală unde erau numai tablouri foarte interesante. Aceste tablouri erau făcute de un om care stătea chiar în acea încăpere. Privirea acelui om îmi dădea impresia că este un pictor înnăscut şi că este făcut pentru pictură.

Dintre toate aceste tablouri cel mai mult m-a impresionat cel cu titlul “Stockholm”. În acest tablou este reprezentat un oraş cu multe clădiri de diferite dimensiuni şi diferite culori. Înainte de aceste clădiri, se afla un lac cu două bărci foarte frumoase. M-a impresionat cel mai mult faptul că a ştiut cum să le aşeze în pagină.

Faptul că am fost în acest loc m-a încântat foarte mult. Le mulţumesc fetelor: Marinela şi Ioana şi nu în ultimul rând lui Vlad că m-au adus într-un loc formidabil.

O mică descriere a tezaurului din galeria modernă de artă

de Stan Elena (elevă la Şcoala nr. 148)

Galeria de artă modernă este cea mai interesantă clădire pe care am văzut-o vreodată. Din punctul meu de vedere!

Acolo am vizitat 3 rubrici. Mie mi-a placut cel mai mult tezaurul. Acolo erau multe bijuterii de mare valoare, cel mai mult şi mai mult mi-au plăcut broşele şi centurile. Am mai văzut multe picturi minunate care erau pictate de pictori renumiţi cum ar fi: Nicolae Grigorescu şi mulţi alţii.

Mi-au mai plăcut şi picturile cu Iisus, erau foarte frumoase şi interesante.

Le recomand tuturor care vor vizita acest loc să se uite şi să studieze cu atenţie fiecare detaliu, pentru că au ce învăţa de acolo.

Destinaţia : Universitate!

de Abăluţă Iulia

02.09.2010…o zi însorită însă vântul ne cam joacă feste. Suntem în faţa şcolii, ne pregătim de plecare, să descoperim locuri noi. Îndată apar şi Ioana, Vlad şi Marinela ce ne transmiteau, numai din priviri, energii pozitive.

Am pornit spre Universitate. Am trecut pe lângă Universitatea Bucuresti, după care am vizitat Biblioteca Centrală Universitară, unde era o încăpere plină de tablouri pictate de Minu Movilă. A fost un tablou care m-a atras în mod special, cu multe nuanţe de roşu, galben şi portocaliu. Acesta se numea Stockholm.

După aceea am fost la Ateneul Român, pe care l-am şi vizitat. Am urcat la sala de spectacol unde ne era prezentat în pictură ceea ce s-a întâmplat de-a lungul anilor. Multe instrumente ne încântau urechile, sunau şi se acordau melodios.

Am mai fost şi la Muzeul Naţional de Artă. Multe tablouri, sculpturi, icoane, bijuteriile şi vestimentaţia regilor din trecut ne atrăgeau privirile şi ne stârneau curiozitatea dintr-o clipă.

Azi a fost o zi super, şi încă este. Acum suntem la o terasă şi toţi ne dăm cu părerea despre tot ceea ce am vizitat.


Sala de marmură

de Madalina (elevă la Şcoala nr. 148)

Vizita la Ateneul Român a fost una placută. Încă de la vederea clădirii am rămas surprinsă. Era îmbrăcată într-un văl de marmură albă. La intrare, muzica clasică învăluia încăperea. Parcă intrasem într-un palat de marmură.

Ceea ce m-a surprins într-adevar a fost acea sală magnifică cu multe scaune confortabile, iar sus nişte scaune enorme roşii. Un om cânta la pian, pentru a îmbogăţi atmosfera, alături de zeci de instrumente. Ateneul a fost minunat, vă recomand să-l vizitaţi, veţi rămâne şi voi surprinşi.

O vizită la Biblioteca Centrală Universitară

de Oana (elevă la Şcoala nr.148)

Plimbarea la Biblioteca Centrală Universitară. Acolo erau foarte multe tablouri interesante, cele mai multe erau cu diferiţi copaci.

Dar mie mi-a plăcut un tablou numit “Marea Sf Ştefan”. Grecia: valurile înspumate invăluiau stânca pustie. Totul a fost fantastic!

Minu Movilă, un om între rame de tablouri

de Marinela Oprea (studenta la jurnalism)

Într-o zi în care vântul îţi caută uşor prin păr,  hotărăşti să mergi la Biblioteca Centrală Universitară. Nu, nu ai timp azi de dat paginile la cărţi. În sfârşit ai găsit intrarea. Încă nu aţi priceput nimic. Te pregăteşti spiritual să intri într-un spaţiu intelectual. Sau personal. Zic personal, pentru că vorbesc aici despre expoziţia unui pictor român. Minu Movilă. Nu-l ştii. Sau poate că doar eu nu-l ştiu. Sau poate că televiziunile sunt prea ocupate pentru aşa ceva.  Îţi salţi genele şi intri. Din prag vezi ridicându-se de la un birou 1.7 m de om cu părul trecut prin timp. Rămâne în picioare. E un semn că se bucură că am venit. Că, de fapt, nişte copii au venit.

Îţi vine să zici că sala asta e goală, că nu e mai mult decât dreptunghiulară, că e o piatră încăpătoare. Şi atât. Dar aici e mai mult decât tablouri fixate în perete unul după altul. E pasiunea totală a unui om care a mişcat pensula cu sufletul, imaginaţia, creaţia lui. Cu interiorul lui. Cu speranţa că ai să vii să-i vezi ideile, să vezi că dorinţele lui au devenit culoare între rame, că albastrul întregeşte un peisaj din Balcik sau că verdele îţi arată un ascunziş din deltă.

Nu am reţinut detalii din lucrări. Am reţinut, în schimb, că într-o încăpere rece din marmură culorile îţi încălzesc privirea. Şi am mai înţeles că, în cinci minute cât îţi plimbi privirea din tablou în tablou, îţi ţii aprinsă  cultura generală cu un cărbune nou.  Vorbesc despre acest lucru în ideea de a înţelege că e nevoie să te reciclezi de insuficienţe personale şi că o expoziţie de pictură a unui artist aproape anonim pentru cei mai mulţi oameni îţi dezvoltă idei, îţi fixează semne de întrebare şi te ridică la următorul etaj.  E un stil metaforic de a spune că trebuie să trăieşti bine. Chiar şi intelectual.

Green Hours. Verde la întâlniri

de Marinela Oprea (studenta la jurnalism)

Green Hours. Sau Ore Verzi cât să vezi noaptea cu ochii, sorbind o cafea sau răcorindu-te cu un suc adus de lângă un copac gros cât să nu-l cuprinzi cu braţele. E copacul care iese cu ramurile lui groase prin acoperişul de unde barmanul te serveşte. Din barul verde unde portocalele se storc ca să încapă în pahar.

Este locul care îşi deschide porţile, la propriu, pe Calea Victoriei. Intri, vezi, te aşezi. La discuţii. Încinse de o cafea fierbinte sau răcorite de o limonadă acrişoară, persoanele care vin aici întregesc localul când îşi fixează urechile ca să înţeleagă concertele cu interiorul propriu.

Concertele de pe scena cu mochetă ca verdele prelugit de pe frunza de stejar, unde artiştii folosesc cu talent instrumente care scot sunete de  pasiune ajunsă la performanţă. Sau unde clienţii gesticulează la mesele din lemn maro lăcuit şi ridicate de picioare din fier negru.

Iese fum dintre degete. Vine din ţigările micşorate de scrum şi oprite în scrumiere. Se întâmplă şi la celelalte mese verzi  pictate cu flori galbene şi vintage cum erau la nunţile săteşti şi la mesele joase înconjurate de băncuţe arcuite din lemn maro, dar fără spătar.

Green Hours. Locul udat toamna de ploaie, încălzit vara de soare, îngheţat iarna de nea dar înnoit mereu de tine. Clientul fidel sau alegătorul spontan.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: