Expoziţia “Împreună scriem lumea” la Verde Cafe

Pe data de 11 Octombrie 2010,  am organizat o expoziţie de texte şi fotografii realizate în cadrul proiectului “Împreună scriem lumea”. Cu această ocazie, ne-am bucurat cu toţii de ce a iesit din creieraşele şi “condeiul” nostru. Împreună cu prieteni-invitaţi ai asociaţiei Komunitas, am urmărit filme documentare referitoare la alte proiecte Komunitas, am dezbătut pe marginea lor, ne-am îndulcit cu fursecuri, ne-am clătit privirea în fotografiile expuse, ne-am potolit setea cu suc de mere şi de portocale, iar setea de a crea ne-am stins-o aşternand fiecare  pe o foaie de hârtie gânduri despre proiectul care ne-a adus împreună.

Din păcate, ne apropiem de final

de Beatrice (elevă la Şcoala nr. 148)

Ne apropiem cu paşi repezi de finalul proiectului. A fost o experienţă frumoasă din care am avut destule de învăţat. Am cunoscut oameni deosebiţi…Ioana, Vlad, Marinela, Miruna şi Ştefania care, din păcate, nu va fi alături de noi la încheierea proiectului.

Am colindat cu paşi mici marele Bucuresti. L-am descoperit aşa cum nu-l mai văzusem până acum. Un oraş mare, plin de lucruri deosebite. Am vizitat tot ce a fost mai important şi atractiv şi am scris fiecare mica “istorie” a locului vizitat.

Am un oarecare mic regret că s-a terminat…pentru că…am colaborat cu oameni minunaţi, am fost în locuri minunate….prin urmare am scris în sufletul meu un capitol minunat din viaţa mea, de care îmi voi aminti mereu.

Poate nu mă credeţi când spun cât de minunat a fost…De aceea vă invit să vedeţi activitatea noastră, în mare, prin poze şi mici texte. Gazda acestora este cafeneaua “Verde Cafe” situată pe strada Domniţa Ruxandra, zona Piaţa Romană. Vă aşteptăm cu drag în cursul săptămânii 11-18 octombrie.

 

 

Un proiect mare realizat de copii mici

de Cristina (elevă la Şcoala nr. 148)

Noi, Elena, Oana, Raluca, Mădălina, Diana, Iulia, Beatrice şi eu, într-un an, am realizat un proiect. Acest proiect ne-a ajutat foarte mult să înţelegem oamenii, lumea.

Cel mai mult mi-a plăcut vizita în centrul istoric. A fost fascinantă şi vizita la teatrul evreiesc, dar piesa de teatru pe care am văzut-o nu prea avea înţeles.

Într-o zi foarte călduroasă am fost la un târg unde am desenat un peisaj de vară într-un parc. Dupa câteva vizite a început să-mi placă foarte mult lucrul în echipă.

Am fost şi la Muzeul Satului unde am văzut o casă care există numai pe malul Dunării. Casele erau mici şi mari, dar unele erau atât de frumoase încât nu-ţi mai luai ochii de la ele. În toate aceste vizite mi-am dat seama că parcă eram într-o mare expediţie. Am văzut şi lebede, am admirat păunii şi totodată parcă eram într-un vis lung şi frumos care mă făcea să simt că sunt cea mai norocoasă fată din lume. Parcă nu mai există ghinionul de la prima vizită pe care am făcut-o.

 


 

Turul Bucurestiului

de Diana (elevă la Şcoala nr. 148)

Locurile unde noi am mers au fost minunate. Dar cel mai mult mi-a plăcut când am mers la filmul intitulat “Shrek forever”. Filmul a fost 3D. În timp ce vizualizam filmul am mâncat floricele (popcorn) şi am băut cola. Asta a fost o zi de neuitat.

Altă plimbare frumoasă a fost la muzeul de artă contemporană, unde am văzut multe tablouri şi filmuleţe. Unele dintre ele erau lucruri ale viitorului.

Am mai fost şi la centrul vechi, unde se aflau clădiri foarte vechi, dar care îţi captau atenţia. Tot în acel loc am găsit un restaurant ce se afla sub un tunel. Nu văzusem până atunci aşa ceva, dar restaurantul avea picturi egiptene. Nu credeam că există aşa ceva, chiar în Bucureşti.

Sunt multe lucruri care m-au impresionat. Un exemplu bun ar fi când am mers în piaţa Revoluţiei, unde acum mulţi ani s-a purtat un război. Aceste lucruri cu siguranţă nu vor dispărea din mintea mea niciodată. Singurul regret este că aceste plimbări s-au terminat. Dar sper că vom mai avea şi alte proiecte la fel de interesante ca acesta.


 

Intâlnirile proiectului “Împreună scriem lumea”

de Elena (elevă la Şcoala nr. 148)

Din toate întâlnirile de până acum, mie mi-au plăcut mai mult şi mai mult când am mers la cinematograf şi la galeria de artă modernă. Nu pot spune că celelalte nu mi-au plăcut, dar acestea m-au impresionat în mod plăcut.

La cinematograf am văzut filmul “Shrek forever after”. Mie mi-a plăcut acest film deoarece era romantic dar în acelaşi timp şi un pic trist. Dar în final s-a terminat cu bine.

Galeria de artă modernă m-a impresionat deoarece acolo erau multe bijuterii de mare valoare dar mie mi-a placut deoarece erau de foarte mult timp şi parcă au o atracţie când ştii că sunt foarte vechi.

Noi am mai vizitat centrul istoric şi Street Delivery. Am mai fost şi la Muzeul Satului, acolo erau case care în zilele noastre nu se mai construiesc.

Eu pot spune că m-aş simţi mai bine locuind într-o casă ca aceea, decât să stau într-o vilă sau în orice altă casă care s-a inventat în zilele noastre.

 

 

Komunitas, o familie spirituală

de Abăluţă Iulia (elevă la Şcoala nr 148)

Asociaţia Komunitas, a fost pentru mine ca o familie. Am primit sfaturi şi idei pentru orice temă dificilă.

Încă de la început, de la prima întâlnire, am ştiut că vom face o treabă bună. Totul mi-a plăcut, şi încă îmi place. Toţi au fost primitori şi dornici de a ne învăţa cât mai multe lucruri noi şi captivante.

La început mi-era teamă, aveam o reţinere pentru a vorbi deschis cu ei. Acum e altfel, am încredere şi sunt convinsă ca secretele noastre sunt păstrate într-un loc în siguranţă.

Nu sunt lucruri care nu mi-au plăcut, pentru că totul a fost pe placul meu, inclusiv întâlnirile care m-au ajutat să cunosc mai bine locul în care am stat atâta timp, neştiind ce secrete ascunde.

 

Scriind lumea….

de Mădălina (elevă la Şcoala nr 148)

Încă de când a început proiectul am fost atrasă de el, mi s-a părut interesant. Mi-a plăcut foarte mult că am ieşit în oraş şi cel mai mult mi-a plăcut la film şi la muzeul de artă contemporană.

Nu cred că a fost ceva ce să-mi displacă, dar a durat vreo 3 întâlniri până m-am acomodat.

La această expoziţie m-am distrat foarte mult mai ales că am fost înconjurată de pisici simpatice.

Aş vrea să mai dureze acest proiect şi să mai participăm la asemenea proiecte deoarece este un mod frumos de a te distra şi de a învăţa lucruri noi.

Am descoperit în muzeul de artă contemporană lucruri interesante. Până atunci nu văzusem nicio fiinţă care să mânânce vopsea.

Am fost şi la o expoziţie de picturi în care am ales un tablou superb numit Natură Statică.

Pot să spun că m-am distrat şi aş mai face asta de 10000 de ori.

 

Poveste de vis

de Raluca (elevă la Şcoala nr 148)

Povestea pe care am trăit-o aici cu echipa Komunitas a fost foarte frumoasă.

Mi-a plăcut foarte mult când ne-am întalnit cu echipa şi am scris compunerile. A doua întalnire a avut loc la şcoală, a fost chiar foarte amuzant. Compunerile făcute au fost unele interesante dar unele chiar amuzante. Prima noastră întâlnire în Bucureşti…Mai bine zis în Centrul Istoric . Într-adevar, ne-a plăcut şi a fost distractiv dar la un moment dat un lucru ne-a plictisit. Nu ştiu care a fost acela.

Pe lângă întâlnirile pe care le-am făcut am mai şi scris.

Întâlnirea care mi-a plăcut cel mai mult a fost la Flug Tag 2010. Mi-au plăcut “avioanele” construite de concurenţi deoarece fiecare a avut culori, forme şi teme diferite. Cu colegii care au fost de la şcoală, pe care înainte nu-i cunoşteam acum am devenit cei mai buni prieteni datorită acestui proiect interesant.

Această poveste a avut loc în vacanţa de vară aşa că a fost foarte frumos chiar dacă nu am putut ajunge la toate întâlnirile.

Mi-a plăcut foarte mult această poveste…Şi sper să continue!

Ce i-a placut lui Adrian ( singurul băiat din echipa de mici jurnalişti – băiatul care nu vrea să se însoare niciodată) din toată povestea asta :

Cel mai mult mi-a plăcut în parcul Herăstrău, deoarece au fost multe de văzut. Nu era timp de plictiseală, distractia nu a lipsit nicio clipă. Am făcut poze prin parc, care era frumos amenajat cu flori. Apoi am mers la muzeul satului, unde a fost foarte interesant. La plecare am dat şi de păuni.

Şi la teatru a fost frumos : o piesa foarte frumoasă. Frumos a fost şi la Piaţa Romană, dar cel mai mult mi-a placut în Herăstrău. Apoi mi-a plăcut la teatrul evreiesc de stat, la piesa “Regele pomanagiilor”. Dacosta era regele pomanagiilor care a profitat de prostia unui om bogat luându-i hainele şi multi bani. Iar în Piaţa Romană mi-au plăcut picturile care erau desenate pe pereţi.


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: